Denta Beauté - toate Casele de Asigurari | 1190 Viena, Billrothstraße 12 | Telefon: +43 1 369 66 25

Caria dentară

Medicina dentară conservativă se ocupă mai ales cu studiul cariei dentare, deci cum apare caria, cum se poate preveni apariția ei și cum se poate trata. Majoritatea oamenilor cred ca au dinți răi. Interesant este că toți oamenii care au așa zisii dinți răi, stricați, îi au în zona posterioară (din spate). Dacă ar exista cu adevărat „dinți răi”, atunci ar fi bineînțeles toți răi, inclusiv dinții din față din maxilarul inferior! Cauza cariei dentare este depozitul de pe dinți (placa dentară). Acesta se formează după aproximativ 24 de ore din elementele constitutive ale alimentelor, ale salivei și bacteriile din gură, cauzând astfel carii și parodontita marginală. În placa dentară produsele bacteriene (acizii) conduc la demineralizarea smalțului dentar. La început nu aveți dureri, deoarece smalțul dentar nu este deloc inervat; abia din momentul în care caria evoluează în dentină simt unii oameni din când în când câte o durere ascuțită. În momentul în care caria a avansat până la „nervul” dintelui percep cei mai mulți pacienți:

  • o durere înțepătoare
  • sau o durere la presiune

La începutul evoluției unei carii dentare apar niște pete albe mici pe dinte, așa numitele pete cretoase (white spots). În acest stadiu nu este încă necesar să se șlefuiască/frezeze dintele, zona demineralizată a dintelui se poate remineraliza, în condițiile în care de acum înainte se îndepărtează minuțios placa dentară de pe suprafața dintelui. Uneori caria avansează încă puțin până în dentină, dar apoi prin reluarea igienei corespunzatoare a gurii se oprește în evoluție – se poate observa în smalț o pată neagră. Aceasta este o placă „decedată”; din momentul în care bacteriile din placă nu mai sunt aprovizionate din exterior cu nutrienți și dentina încă nu este foarte atacată, mor bacteriile din leziunea incipientă pur si simplu. Ca să poată lua naștere caria dentară este nevoie deci de:

  • depozit pe dinte
  • bacterii
  • și timp

Caria, care încă nu a interesat dentina, (denumită carie inițială), poate fi tratată prin sigilare. Tratamentul leziunii carioase clasice este obturația dentară (plomba).

Care plombă este atunci cea mai bună pentru dumneavoastră?

Multe din plombele actuale pot să sigileze dintele timp de decenii. De ce totuși nu rămân intacte plombele în condițiile efectuării unei igiene dentare bune? Ca orice lucru se supun și aceste materiale „morii timpului” și astfel se ajunge după ani sau decenii la zone de infiltrări la granița dintelui cu plombele, rezultând o nouă carie, dacă nu înlocuiți plomba la timp! Din păcate pacientul nu se prezintă la medic când plomba nu mai este intactă, căci aceasta nu cauzează de regulă nici o durere, ci doar când apar durerile dentare sau o parte din dinte sau din plombă se fracturează. Deseori este atunci nevoie de un tratament de canal și dantura se deteriorează vazând cu ochii. Pentru a nu ajunge așa de departe este recomandat să vă prezentați cu regularitate la medic pentru control. Care este atunci cea mai bună plombă? Aceasta depinde de nenumarați factori, dar să începem mai bine cu clasificarea variatelor materiale. Această clasificare servește unei mai bune explicări și este prezentată mai jos în mod neconstrâns. Plombele le împărțim în 2 grupe mari: materiale plastice și materiale neplastice.

Prin materiale plastice se înțeleg obturațiile (plombele) pe care medicul stomatolog le realizează direct în gura pacientului. Aici intră amalgamul de argint, compozitele, compomerele, cimenturile, cimenturile glas-ionomere și diverse materiale de obturație provizorii. În cazul materialelor neplastice trebuie efectuată o amprentă dentară și tehnicianul dentar realizează în funcție de aceasta plomba din materialere necesare (de exemplu ceramică, aur sau titan). Care sunt acum avantajele și dezavantajele fiecărui material?

Materiale plastice
Să începem cu materialele plastice; primul avantaj al tuturor materialelor plastice asupra materialelor neplastice este prețul scăzut. În situația în care nu există mijloace financiare la îndemână, se poate ca o plombă de amalgam de argint bine realizată să vă servească bine câțiva ani buni. Și în cazul persoanelor la vârsta de 80 de ani tendința va fi să se realizeze acest tip de plombă, daăa mai există încă suficient de multă substanță dentară și suma astfel economisită să fie cheltuită de exemplu sub formă de concediu cu nepoții. Există în schimb doar puțină substanță dentară restantă și/sau sunt suprafețele dentare foarte subțiri, astfel încât există riscul fracturării lor, atunci în ciuda vârstei înaintate este un inlay din ceramică varianta recomandată. Un alt avantaj al materialelor plastice este restaurarea imediată a dintelui. Deși a doua zi ar trebui finisate plombele din amalgam de argint, defectul dentar este totuși în prima ședință deja reparat. Acum despre materialele plastice în detaliu. Amalgamul de argint Nici un alt material nu este discutat atât de controvers ca și amalgamul de argint. Cert este că expunerea oamenilor la mercur crește continuu, de exemplu prin contaminarea oceanelor și mărilor, dar aceasta nu influențează durata de viață umană, căci și aceasta crește exact la fel, încontinuu. Mai departe este deasemenea cert că cea mai mare expunere la mercur are loc la executarea și îndepărtarea plombei de amalgam, totuși medicii stomatologi și angajații lor nu au nici un fel de manifestări de intoxicație cu mercur. La fel este cert că nici în studiile executate pe mulți probanzi nu s-a putut demonstra că amalgamul de argint ar fi periculos. Cert este că dintre toate materialele plastice, amalgamul este cel mai rezistent în timp. Și la fel de cert este că din aceste plombe se eliberează o infimă cantitate de mercur și că din punct de vedere estetic aceste plombe nu sunt cele mai frumoase. Toate acestea sunt certitudini pe care nici cei care combat și nici cei care promovează amalgamul de argint nu le pot combate. Înainte de a răspunde la întrebarea obiectivă când ar avea rost așadar să se execute plomba din amalgam, să intrăm totuși încă puțin în profunzime și să ne gândim puțin de ce oare există asemenea 2 poziții extreme pe această temă. Mulți oameni nu se simt bine în zilele noastre; simptome ca deprimare, oboseală, sindromul colonului iritabil, amețeli, indiferență și dureri cronice se întâlnesc des. Aceste simptome sunt caracteristice pentru timpurile noastre și sunt o expresie a pierderii căldurii și empatiei din societate, nu au de cele mai multe ori nici o cauză organică. Organică în sensul unui diagnostic medical și al terapiei care rezultă din acesta. Din păcate sunt aceste persoane foarte periclitate de medicalizarea care are loc în zilele noastre. Câteodată se ajunge doar prin empatia terapeutului la îmbunătățirea simptomelor menționate mai sus – cuvânt cheie „efect placebo”- și aceasta conduce acolo că pacientul este convins de efectul terapiei. Și uite așa se nasc convingerile care o dată mai mult, o dată mai puțin vor fi reprezentate cu încăpățânare. La toate acestea se mai adaugă și neștiința populației, așa că cei mai mulți uită pur si simplu când citesc în internet, că ceea ce citesc este în întregime doar o imagine negativă complet distorsionată, căci o regulă generală poate fi in web observată: persoanele multumițe nu scriu nimic! Despre toate miliardele de oameni care au plombe de amalgam nu poți citi nimic, doar despre aceia care au probleme- din orice motiv anume. Dacă sunteți tânăr  și dispuneți de mijloacele financiare pentru materialele neplastice, atunci vă recomandăm un material neplastic, de exemplu un inlay din ceramică. Dacă vă adaptați tehnica de igienă dentară și medicul stomatolog lucrează bine, atunci vă va servi  bine un asemenea inlay câteva decenii. Țelul este de a se lucra la dinte cât de puțin posibil – de ce? La fiecare ședință stomatologică crește șansa lezării „nervului dintelui” și prin aceasta a unui tratament de canal. Dacă dimpotrivă de exemplu sunteți student și nu aveți banii necesari, plombițele sunt minuscule și în plus sunt situate în zona posterioară a arcadelor dentare, atunci amalgamul de argint este cu siguranță cea mai buna alegere. În cadrul efectuării plombei de amalgam va fi îmbrățișat dintele cu o matrice de metal și vor fi introduse icuri dentare de lemn între dinți. Icurile dentare duc la adaptarea sigură a matricei pe suprafața dintelui și mai târziu apariția unui punct de contact cu dinții vecini. Aliajul încă moale va fi introdus și presat cu instrumente speciale în cavitate, iar în momentul în care plomba începe să se întărească, începe medicul stomatolog să sculpteze plomba. Fiecare plombă de amalgam trebuie în urmatoarea zi finisată, prin aceasta devenind suprafața ei netedă și astfel se inhibă formarea plăcii dentare la nivelul acestei suprafețe. Compozite Compozitele sunt oferite ca alternativă la plombele de amalgam de argint, deși nu sunt cu adevărat așa ceva. Până în ziua de azi nu există nici o plombă de compozit pentru zona dentară posterioară care suportă forțele de mestecare și care să fie pentru aceasta recomandate de către producator. Accentul se pune aici pe „mestecare”. Imediat ce plomba de compozit este supusă forțelor ridicare de masticație, eliberează din ea substanțe , care lezează „nervul” dentar – urmarea fiind deseori un tratament de canal. Dumneavoastră nu vă dați seama de nimic, unii pacienți acuză după zile/săptămâni/luni de la efectuarea plombei de compozit o durere la rece, cald sau presiune. Aceasta este de multe ori un semn, că „nervul” dintelui este în agonie sau deja a și murit. Muțti pacienți se lasă duși în eroare de culoarea albă a plombei – cuvânt cheie „bio”- și plătesc ceva în plus pentru a li se efectua o plombă albă. Compozitele sunt un material bun de obturație în regiunile fără forțe masticatorii și atunci când plomba nu e prea adâncă. Dezavantajul compozitelor față de amalgam este că sunt mult mai susceptibile la erori de manipulare. Compozitele ar trebui întotdeauna făcute cu Kofferdam (diga dentară), căci numai așa se garantează un câmp de lucru complet uscat. Un alt criteriu important la efectuarea unor plombe din compozit este adeziunea la dinte – se vorbește despre „bonding”.
Cimenturile dentare Există o multitudine de cimenturi diferite, care se folosesc pentru realizarea plombelor dentare. Pentru că plombele din ciment se solubilizează foarte repede în salivă, sunt folosite mai ales numai pentru închiderea provizorie a cavității. Durabilitatea acestor materiale este in funcție de tipul de ciment între câteva zile și câteva luni. Cele mai multe plombe din ciment sunt albe, respectiv gri și de regulă sunt suportate chiar bine de dinte. Compomere Compomerele sunt un amestec din compozite și cimenturi glas-ionomere. Ele unesc avantajele ambelor materiale, adică faptul că sunt suportate bine de către dinte și adeziunea la substanța dentară (de la cimenturi) și durata de viață îndelungată a compozitelor. Compomerele pot închide etanș o cavitate până la 5 ani de zile, în plus eliberează ca și cimenturile glas-ionomere fluor în mediul înconjurător, fapt care inhibă formarea cariei dentare. Caracteristicile materialului din compomere sunt superioare celor din cimenturile glas-ionomere, nu ajung însă din urmă cele ale materialelor compozite. Pentru că compomerele sunt albe, se pot confunda cu compozitele, dar specialistul le recunoaște după gradul de rugozitate mai ridicată. Compomerele se pretează, datorită proprietăților lor, ca și cimenturile glas- ionomere, ca materiale de obturație a dinților de lapte. Suprafața dintelui trebuie în prealabil condiționată într-un mod mai special, ca la compozite. Cimenturile glas-ionomere Cimenturile glas-ionomere se disting prin adeziunea ridicată la suprafața dentară. Un alt avantaj al cimenturlor glas-ionomere este, că pot fi prelucrate în mediu umed, căci în acest scop au fost create în mod inițial, deci pentru restaurarea danturii în țările lumii a treia. Pe piață există și cimenturi glas-ionomere modificate cu compozit, acestea sunt de cele mai multe ori activate cu lumina de halogen. Cimenturile glas-ionomere sunt folosite des la cimentarea coroanelor sau ca material de obturație la copii, căci cantitatea de fluor eliberată este mai ridicată ca la compomere. Această plombă poate închide bine o cavitate până la 5 ani, în funcție de mărimea plombei, de solicitarea masticatorie și de felul cum a fost executată. Ultimele două materiale menționate, cimenturile glas-ionomere și compomere, pot fi utilizate la adulți ca soluție tranzitorie până când înlocuirea lor cu materiale neplastice este posibilă sau are sens; ele nu se pretează însă ca soluție de durată.   
Materiale neplastice
În funcție de material se clasifică aceste „plombe” în inlay din aur, inlay din ceramică sau inlay din titan. În funcție de mărimea lor se vorbește despre inlay, onlay sau overlays. Unii medici stomatologi cer un singur preț, indiferent de mărimea acestora; alții dimpotrivă, pretind sume diferite în funcție de mărimea și/sau materialul plombei. Când sunt corect executate de către medic și corespunzător igienizate de către pacient, toate aceste ”plombe” pot închide etanș o cavitate timp de câteva decenii. Important este să întrebați cu ce lucrează mai mult medicul terapeut și ce experiențe are dânsul cu ele. În cazul inlay-urilor din aur succesul depinde în mod esențial de forma preparației, în cazul inlay-urilor din ceramică de tehnica de lipire. În cazul în care un medic a executat toată viața lui inlay-uri din aur și vă doriți un inlay din aur, atunci sunteți acolo cu siguranță pe mâini bune; cel mai simplu este deci să discutați deschis cu terapeutul, căci astfel ajungeți dumneavoastră la „plomba ideală”. În mod regulat se poate citi în internet despre alergii la materialele folosite în medicina dentară. De cele mai multe ori nu este vorba de o alergie, ci de reacții normale ale gingiei, de exemplu din cauza unor plombe insuficiente și/sau care ies din conturul dintelui. În cazul plombele neetanșe sau a celor care ies din conturul dintelui se ajunge la colectarea și stagnarea resturilor alimentare, pe care nu le mai puteți îndepărta. Prin aceasta se ajunge la colonizarea cu bacterii și ca urmare la sângerarea gingiilor și umflarea ei. Când apare lezarea „nervului”, nici atunci nu este vorba de o alergie, ci există alte cauze, precum: rana mare în dentină în cazul plombelor mari; prepararea prea des efectuată a dintelui; prea puțina răcire a dintelui la frezat; deschiderea „nervului” în timpul executării plombei; combinații între acestea. Dacă tratamentul de canal nu se efectuează în mod adecvat, atunci se poate ca după săptămâni/luni/ani să se ajungă la inflamații în jurul vârfului rădăcinii dintelui. Reacțiile alergice solicită sistemul imun, plombele dentare însă nu ajung de regulă cu sistemul imun în contact. Alergiile clasice sunt caracterizate prin reacții sistemice, așadar o persoană alergică la veninul de albină mușcată de o albină la degetul mare de la picior va acuza probleme vasculo-circulatorii, de respirație etc. Mult mai rar se întâlnesc alergiile de contact, care în mod principal se limitează la teritoriul învecinat stimulului, ca de exemplu înroșirea pielii provocată de purtarea bijuteriilor din nichel în cadrul alergiei la nichel. Alergiile de contact în gură sunt caracterizate prin senzația de arsură și o gingie difuz umflată. Din păcate este posibil ca plombele din compozit să cauzeze asemenea fenomene, care însă nu apar pe bază alergică, ci sunt reacții toxice. Cea mai bună plombă este dintele integru, fără plombă. Zilnic este necesar să se îndepărteze 100% din placa dentară de pe dinți; aceasta se execută de obicei cu formula: 2x zi spălatul dinților, ața dentară și/sau dușul bucal.